Amintiri 2: La un pas de Cozia


E doar o clipa sau poate nu, in care cred ca totul este posibil. Astazi a sunat Laura:

-Andrei, crezi ca poti sa vezi unde este Cristina?

Ce bucuros eram ca scapsem de ea. Telefonul meu putea sa doarma linistit dupa ce inchidea Laura.

Era o dimineata urata si parca nu puteam sa adorm la loc. Uitasem sa-i raspund Laurei, fiind prea perocupat cu gandurile mele.

-Andrei, cum a fost la Cozia? tipa Laura de parca ar fi vorbit cu un surd.

-Aaaa.. da. atunci ca m-a intrebat mi-am amintit, Laura fusese fosta mea sotie, o vazusem pentru o clipa la Cozia in masina cu niste gemeni in brate. Stiam ca a plecat undeva departe, probabil intr-un loc mai bun, ce cauta la telefon. Tocmai cand imi adunasem toate mintile si incercam sa spun ceva, Laura a inchis brusc.

Imediat am scos bateria din telefonul mobil. M-am dus pana la PC sa imi citesc mailurile, sa vad cine mai este pe facebook, messenger si asa mai departe. Pe la ora 8, suna pe fix un client nervos ca nu am terminat nu stiu ce proiect. I-am promis ceva si bineinteles ca ma tin de cuvant. Dar ce motiv are sa sune la ora asta, cand lumea deobicei doarme?

Nu aveam nimic de mancare decat o felie de pizza de ieri. M-am pus pe comandat alta pizza, ca sa nu cumva sa o sun pe mama sa-i spun ca am nevoie de mancare. Bun, a venit pizza si telefonul fix suna in continuu. Pana am ajuns la telefon, s-a oprit. Pizza de ieri, cu siguranta era mai buna, asta avea un gust ciudat. Ceva mai tarziu, am ramas fara curent electric. Intreg orasul era fara curent electric. Pun bateria inapoi la telefon. Il sun pe Radu:

-Radule, adu-mi si mie o sticla de Cola la 2, iti dau banii pe ea. Hai ca ti-am facut si DVD-ul cu Windows, hai sa ti-l dau pana nu se aproba ACTA.

Vine Radu peste o ora si pleaca. N-a putut sta prea mult ca lucra si el la Renel.

Ma suna cineva de pe numarul Laurei.

-Alo, Andrei.

-Da, Cristina.

-Vino urgent la Spitalul Municipal.

-Ok, vin. S-a intamplat ceva?

Mi-am luat harbul de masina si-am inceput sa roiesc prin ambuteiaje. Mi-am amintit imediat de frunze, de weekendul petrecut la Cozia. Brusc m-a luat durerea de cap, trezindu-ma dimineata urmatoare intr-un pat de spital.

Langa mine era Laura:

-Ai ajuns? Am fost atat de ingrijorata.

-Da, sunt aici… Unde este Cristina? intreb eu.

-Care Cristina? Uite, inca mai pastrez frunzele pe care mi le-ai dat cand eram in clasa intai. Imi pare rau ca a trebuit sa plec asa ca…
-Unde este Cristina? Unde este cea care m-a sunat?

Brusc, gemenii au aparut, Cristina a aparut si era si Laura si ca prin vis, ne-am intors la Cozia.

Care este cel mai potrivit cadou?


Cand vine vorba despre cadouri, trebuie sa stii ca sunt cateva lucruri la care trebuie sa te gandesti. Care sunt acele lucruri si cat de importante sunt?

Cu ce ocazie poti sa cumperi cadoul? Aici este vorba sa nu iei un cadou prea scump. Asta nu pentru ca nu ti-ai permite, doar tu esti foarte bogat, dar cu siguranta nu vrei sa il faci sa se simta obligat pe un prieten de-al tau, prost pentru ca el ti-a luat un cadou mai modest. Daca nu este vorba despre un cadou pentru un amic, ci unul pentru seful tau? Sa ii iei cadou? Depinde din ce cultura face parte specimenul tau. Unii accepta, altii sunt in stare sa arunce in tine cu cactusul  pe care doar ce l-ai cumparat pentru ei. Pentru iubita sau iubit ar fi corect sa pregatesti cadou la fel de des ca pentru orice alt amic, asta daca oferi, ceva nu prea scump, decat daca tu crezi ca vrei ceva serios poti sa mai adaugi bani. Daca ii dai prea mult cadou, vrea mai mult. Lucru care nu este atat de valabil si cu dragostea.

Cum pisicii lui Hector Gornistu’ alegi cadoul? Stii ca isi doreste… hai sa presupunem ca nu stii. Stii ca ii trebuie… hai sa zicem ca nu-i trebuie. Da, da… cu siguranta, util si dezirabil. Prietenii ti-i cunosti, frate, te descurci, stii ce pasiuni au, ce ocupatii, ce se mai plang ei pe ascuns (sa nu-mi spui ca iti zic si tie). Dar, cand e vorba de seful tau, vezi sa nu impachetezi cadoul in culoarea adversarilor sai. Gandeste-te si la detalii mici, ceva ce nu si-ar cumpara singur.dar care se potriveste cu persoana lui, este bun. Fii un bun orbservator.

Cum oferi cadoul? Te duci si il arunci in fata? O, nu, il oferi si-i spui si cateva cuvinte. Spui ocazia, daca exista una. Daca nu spui ca este o mica atentie.

Cred ca cel mai potrivit cadou este o mica atentie. Daca ar fi prea mare, cu siguranta ar costa peste 10 lei. In concluzie, cel mai potrivit cadou nu trebuie sa oblige cealalta parte sa iti faca un cadou mai scump. Daca tu iti doresti ceva, sa stii ca eu nu dau nimic la schimb. Cadoul trebuie sa fie sincer, la fel ca si intentia sa sincera. Nu trebuie sa reprezinte o forma prin care o persoana cumpara alta persoana. Sentimentele nu se cumpara, ele se castiga.

Amintiri: La un pas de Cozia


Am fost zilele trecute in excursie la manastirile Celic Dere si Cocos, asa ca mi-am amintit de o compunere mai veche, cand manastirea Cozia era oarecum proaspata in minte. Postasem aceasta pe forumul bitefight si am regasit-o in arhiva.

Era seară şi eram în drum spre mânăstirea Cozia. Acum două sau trei ore părăsisem Căciulata. Şoseua era îngustă şi mărginită de ziduri de stâncă. Nicio maşină nu se zărea de mai bine de-o oră. Parcă nici aerul nu se mişca. Aveam sentimentul că mă învârt în cerc, deşi şoseua era dreaptă.

M-am oprit. A început vijelia.Frunze ruginite de stejar transformaseră şoseua în râu, ca mai târziu să se aşterne un strat de ace de brad si molid pe deasupra.

-Andrei, fă-mi loc să m-aşez lângă tine.

Imediat, un stejar mi-a deschis portiera. Am crezut că am înnebunit, îmi făceam cruci.
Dar degeaba, căci stejarul tot se aşeză pe locul din dreapta mea.

-Doamne sfinte! am ţipat eu ca din gură de şarpe.

-Acum te-ai linişti? Ia o gură de aer şi apoi vei şti de ce-am venit.

Am tras aer în piept, am băut o înghiţitură mică de apă. M-am rugat la Dumnezeu să îmi
dea să trăiesc şi ziua de mâine, apoi mi-am întors capul către copac. Stejarul mi-a lasat doua frunze pe scaunul meu şi a plecat o dată cu restul frunzelor, într-o cascadă care curge invers. Apoi am adormit pe loc.

-Bună dimineaţa, tinere domn!

-Poftim!?

-Bun venit la mânăstire!

Am ignorat persoana şi m-am apucat să caut disperat frunzele prin maşină. Am găsit orice în afară de frunze: fostul meu act de identitate, fostul meu paşaportul, fostul meu carnet de şofer, câteva bilete de tren care ar fi putut fi decontate cu o buna perioada de timp în urmă. Am întors capul către locul din dreapta. Am leşinat pe loc. Era fosta mea soţie şi avea un rând de gemeni în braţe.

Leapsa: Bloggeri in care am incredere absoluta


Incredere absoluta, expresia te duce cu gandul la incredere oarba, dragoste oarba. Acest indragostit este bloggerul ploiestean Haotik. Manuel Cheta se bucura de onoarea de a fi victima in calitate de blogger de incredere si a raspuns la leapsa. Asadar, consider ca am preluat de la el aceasta initiativa de a scrie, totusi Haotik a fost cel care m-a ”invitat”.

Imi plac comparatiile. Sa consideram, alti doi bloggeri ca fiind reprezentati de doua ceasuri. Unul dintre ceasuri este atomic, celalalt are limbile batute in cuie. Care ceas are probabilitatea cea mai mare sa arate timpul exact? Raspunsul, este clar, ceasul cu limbile batute in cuie arata ora exacta de cel putin doua ori pe zi. La fel, un blog mort, nu va putea afisa noi articole, care sa ma surprinda in mod neplacut, aducand critica unor branduri pe care le respect. Haotik ne impinge sa spunem trei bloguri in care avem atata incredere si stim ca nu vor publica niciodata ceva gresit. Asta inseamna ca un blog mort are multe sanse.

Insa eu vreau sa fiu surprins si sa gasesc noutatile. Chiar daca as avea incredere in alte bloguri deschise de mine, nu pot sa ma laud. Nu este o noutate acolo, poate nici pentru voi, dar pentru mine?  In concluzie, blogurile urmatoare, sunt de incredere, ca ma vor surprinde, macar o data pe saptamana. Poate pe unul din ei, il citesc doar pentru ca este din zona Constantei si ca il cunosc. In sfarsit, cine ma surprinde sau nu, dar il citesc ca il vad in istoricul browserului, este:

www.haotik.ro www.georgedoga.com

www.citesteasta.ro www.manafu.ro

www.go4it.ro www.gdragos.ro

http://rumaniamilitary.wordpress.com/

www.gamerevolution.com

www.imdb.com

si bineinteles cele mai multe clickuri se duc la www.google.ro.

Poezie: Cand… vantul


Soarele pare a fi tot mai departe
Ratacit printre stele
Cand tu draga nu te-ai intors printre soapte
Vantul a inceput usor sa se-nsele

Copacul fara umbra in intuneric
Singur moare de sete
Cand mi-a fost dat mie sa fiu iar retoric
Nici vant nu a fost iar nici ploi sa imbete

Anotimp pe Pamant ne ingheata pe toti
Oameni lipsiti de raspuns
Cand te-am intrebat incet de ce nu mai poti
Vuietul vantului mi-ar fi fost de ajuns

Mailurile primite – Pangasius – pestele ieftin


‘Aveti o comanda noua. Comanda a fost procesata.’ ma informeaza un site. Da, bun. Cand imi soseseste acasa prin Posta Romana. Poate comanda nu a fost procesata si de PR. Din fericire nu este ceva de mancare.

O cunostinta mi-a trimis un email ‘Pangasius – pestele ieftin’. OK, este peste, dupa gust n-as fi ghicit, legat la ochi fiind. Am mancat si carnea speciilor din care acest ‘miracol’ a fost manipulat genetic, somn si rechin, dar pe astea le-as fi recunoscut ca fiind ceva din apa. Asta a fost parerea mea subiectiva.

De ce este un miracol? Este hranit cu excremente si indopat cu hormoni de gravida. Ingineria genetica ne-a dat pangasius, un peste care nu prea are nevoie de mult spatiu unde sa populeze. Animalul isi depune de mai multe ori in cursul unui an icrele, deci se inmulteste foarte repede. Pangasius este cunoscut ca ‘salvarea pisciculturii mondiale’, insa oameni de stiinta din Franta, Germania si Statele Unite sunt ingrijorati de acest lucru.

Pestele acesta mananca orice. De la excremente, arsenic, fosfati, clor, resturi animale, pestii acestia ajung pana la urma a se manca intre ei. Lucrurile dezvaluite si de canalul de televiziune M6 din Franta, cum spune mailul, arata ca acesta este un pericol major. Exista emulsificatori (e-uri) interzisi in UE care nu sunt atat de periculosi. In apa raului Mekong, cresterea acestui peste a avut deja ca efect si cresterea gradului de poluare.

Sunteti gata sa mai incercati pangasius?

PS: Sunt sigur ca nu toti pestii pangasius sunt crescuti la fel…